INTRIG'A, intr'ig, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A destepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. - Din fr. intriguer, it. intrigare.
Sursă : DEX'98 (15386)  - valeriu

'INTRIGĂ, intrigi, s.f. 1. Acţiune (ascunsă) care foloseste mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte si de acţiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. - Din fr. intrigue.
Sursă : DEX'98 (15389)  - valeriu

'INTRIGĂ s. 1. masinaţie, uneltire, (livr.) cabală, (înv. si reg.) marghiolie, (Munt. si Olt.) scoală, (Bucov. si Transilv.) scort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, reţea, tramă, ţesătură, (fam. fig.) mâncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.) 2. v. complot. 3. v. acţiune.
Sursă : Sinonime (188133)  - siveco

INTRIG'A vb. v. îngrijora.
Sursă : Sinonime (188129)  - siveco

INTRIG'A vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
Sursă : Sinonime (188130)  - siveco

intrig'a vb., ind. prez. 1 sg. intr'ig, 3 sg. intr'igă
Sursă : DOR (254158)  - siveco

'intrigă s. f., g.-d. art. 'intrigii; pl. 'intrigi
Sursă : DOR (254160)  - siveco

'INTRI//GĂ ~gi f. 1) Acţiune reprobabilă, întreprinsă pe ascuns pentru a stârni vrajba sau a zădărnici ceva; uneltire. 2) Ansamblu de evenimente si conflicte principale care constituie subiectul unei lucrări artistice. /<fr. intrigue, germ. Intrige
Sursă : NODEX (339141)  - siveco

A INTRIG'A intr'ig 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigare
Sursă : NODEX (339139)  - siveco